Comisia Europeană publică a treia ediție a ghidului SUMP: 431 de noduri urbane, printre care și București, trebuie să aibă plan de mobilitate până în 2027
Observatorul European pentru Mobilitate Urbană (EU Urban Mobility Observatory), prin consultanța Rupprecht Consult – Forschung & Beratung GmbH, a publicat în luna mai 2026, la solicitarea Direcției Generale Mobilitate și Transport (DG MOVE) din cadrul Comisiei Europene, a treia ediție a ghidului „Guidelines for Developing and Implementing a Sustainable Urban Mobility Plan” (SUMP). Documentul, care actualizează ediția anterioară din 2019, reprezintă referința metodologică oficială pentru elaborarea Planurilor de Mobilitate Urbană Durabilă în întreaga Uniune Europeană și vine într-un moment în care termenul-limită pentru conformare devine una dintre cele mai presante obligații ale autorităților locale europene.
Actualizarea ghidului a fost impusă în primul rând de revizuirea Regulamentului privind rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T), intrat în vigoare în iulie 2024. Noul regulament desemnează 431 de noduri urbane la nivelul Uniunii și le obligă să adopte și să monitorizeze un SUMP până la finalul anului 2027. Nodurile urbane nu sunt tratate ca simple puncte de tranzit, ci ca zone complexe în care fluxurile de călători și de marfă converg, se redistribuie și se integrează cu sistemele de transport regionale și urbane. Statele membre au, la rândul lor, obligația de a desemna un punct național de contact pentru SUMP și de a înființa până în 2025 un program național de sprijin (National SUMP Support Programme), conform Recomandării Comisiei din martie 2023.
Ghidul păstrează structura consacrată în patru faze și 12 pași – pregătire și analiză, dezvoltarea strategiei, planificarea măsurilor, implementare și monitorizare – organizate în total 32 de activități, fiecare însoțită de exemple de bune practici din orașe europene. Noutatea majoră a acestei ediții constă în introducerea Indicatorilor de Mobilitate Urbană (Urban Mobility Indicators – UMI), definiți de Comisia Europeană ca parte a actului de implementare a regulamentului TEN-T și care devin obligatorii pentru cele 431 de noduri urbane. Indicatorii sunt structurați pe trei dimensiuni – sustenabilitate, siguranță și accesibilitate – iar orașele care nu se numără printre nodurile desemnate sunt încurajate să îi folosească drept sursă de inspirație pentru propriul set de indicatori, alături de metrici suplimentare precum accesul grupurilor vulnerabile, poluarea fonică sau ocuparea platformelor de încărcare pentru marfă.
Documentul definește un SUMP drept un plan strategic conceput pentru a satisface nevoile de mobilitate ale oamenilor și afacerilor dintr-un oraș și din zona sa funcțională, construit pe opt principii: obiective clare și măsurabile, viziune pe termen lung, evaluarea performanței actuale și viitoare, dezvoltarea integrată a tuturor modurilor de transport cu prioritizarea celor sustenabile, abordarea integrată a mobilității de persoane și a logisticii urbane de marfă, participarea publicului, monitorizare și raportare sistematică, precum și sprijin la nivel european. Diferența față de planificarea tradițională de transport este esențială: în timp ce abordarea clasică se concentrează pe fluxul și capacitatea de trafic, SUMP mută accentul pe accesibilitate și calitatea vieții, tratând infrastructura, piața, reglementarea și promovarea ca instrumente complementare, nu izolate.
România apare direct în ghid prin două exemple de bune practici. Planul de Mobilitate Urbană Durabilă al Clujului-Napoca este citat ca model de dezvoltare printr-o consultanță externă, coordonată de JASPERS și BERD, în care personalul local a fost implicat pe tot parcursul procesului pentru a aduce cunoașterea contextului autohton, în timp ce consultanții au adus expertiza tehnică necesară pentru un plan robust. Al doilea exemplu, al Bucureștiului și Ilfovului, este menționat pentru modul în care planificarea bugetară anuală a măsurilor a fost integrată cu sursele de finanțare disponibile – fonduri europene programate până în 2030, finanțare de stat, cheltuieli de capital ale administrațiilor locale, împrumuturi de la instituții financiare internaționale precum BEI și BERD, precum și veniturile viitoare din strategia de parcare – pentru a stabili atât bugetul necesar subvențiilor de transport public, cât și pe cel al mentenanței rețelei. Un al treilea exemplu românesc, indirect, vine din Arad, unde analiza cost-beneficiu realizată pentru fundamentarea măsurilor SUMP a arătat un raport de 2,2 milioane de euro câștig la fiecare milion investit.
Pentru piața de transport din România, publicarea acestei ediții are relevanță imediată. București se numără printre nodurile urbane TEN-T care intră sub incidența obligației de conformare până în 2027, ceea ce înseamnă că indicatorii de mobilitate obligatori și cerințele de monitorizare din noul regulament vor trebui reflectați în actualizarea planului de mobilitate al Capitalei și al Ilfovului. Totodată, exemplele Cluj-Napoca și Arad arată că modelul de colaborare între autoritățile locale și consultanța internațională, susținut de instituții precum JASPERS, BEI sau BERD, rămâne calea principală prin care orașele românești își pot alinia planurile de mobilitate la standardele europene, inclusiv în perspectiva accesării fondurilor structurale și de investiții ale UE pentru proiecte de transport urban, de la extinderi de linii de tramvai la programe de electrificare a flotelor.
Foto&info: EU Urban Mobility Observatory / Comisia Europeană, Direcția Generală Mobilitate și Transport – „Guidelines for Developing and Implementing a Sustainable Urban Mobility Plan”, ediția a treia, mai 2026