Reportaj: Gara și infrastructura feroviară din Râmnicu Vâlcea

Inaugurată pe 20 iunie 1887, ca parte a deschiderii căii ferate Râmnicu Vâlcea – Piatra Olt și extinsă în anul 1902 odată cu prelungirea liniei până la Sibiu, gara din Râmnicu Vâlcea din zilele noastre nu mai aduce deloc cu ceea ce a fost, fiind modernizată în perioada 2012-2017, din vechea gară rămânând doar o clădire și unele anexe din zona remizei de locomotive.

Gara Râmnicu Vâlcea
Acum gara se vrea a fi una modernă, dar în realitate este o construcție simplă, cu puține case de bilete și o sală de așteptare de mici dimensiuni, totuși adaptată fluxului actual de călători, foarte redus. Pe aici trec (la data scrierii articolului) 26 de trenuri de călători zilnic, majoritatea trenuri Regio pe rute locale (Sibiu, Caracal, Podu Olt, Piatra Olt) și doar câteva trenuri InterRegio care fac legătura cu Cluj Napoca, Sibiu, Craiova și București.

Pentru accesul la peroanele centrale exista un pasaj subteran dedicat, iar sistemele de informare audio-video sunt din noua generație implementată după anul 2011 în cadrul tuturor proiectelor de modernizare și chiar zilele acestea prin Gara de Nord din București. Întreaga lucrare de modernizare a costat aproximativ 70 de milioane de lei, majoritatea fondurilor provenind din programele europene.

Imaginea antică a gării originale a fost povestită și de Constantin Mateescu în lucrarea ”Râmnicul de odinioară”, publicată în anul 1993, „În scurtă vreme, gara devine un punct de atracţie al oraşului. Intrarea trenurilor e aşteptată cu emoţie, peronul ei, pustiu în cea mai mare parte a zilei, se tixeşte de călători dar mai ales de curioşi care aşteaptă cu răbdare să vadă cine mai soseşte în urbe. În faţa gării staţionează vreo trei trăsuri cu coviltir, birjarii moţăie pe capră, în timp ce impiegaţii aleargă dintr-o parte în alta a peronului cu un aer marţial. Pe strada gării, ca şi pe Bulevard, pe unde vor trece călătorii nou sosiţi, cerdacurile si balcoanele sunt pline. Se bea cafea, se fac pasienţe. În economia timpului unui oraş patriarhal, venirea trenurilor e un eveniment ce dă, pe lângă melancolia călătoriilor imaginare, un sentiment de siguranţă şi stabilitate. În anii Râmnicului de altădată se puteau vedea în gară, la ora de sosire a acceleratului, aceiaşi oameni, de obicei în vârstă, ce se întâlneau ca să discute despre legea pensiilor sau despre aventurile amoroase ale principelui Nicolae, ce traversa cu Pontillacul centrul Capitalei cu exorbitanta viteză de 40 de kilometri pe oră.”

Halta Ostroveni
Din Gara Râmnicu Vâlcea mergem la locul unde am început fizic realizarea materialului, în zona Halta Ostroveni, aflată la aproximativ 1,2 km înainte de gară, dinspre Drăgășani (Caracal), o haltă relativ unică în țară, aflată între blocuri și case, într-o infrastructură care ne duce cu gândul mai mult la un metrou de suprafață sau la un tren urban.

Podul peste râul Olănești
Avansăm dinspre Halta Ostroveni către gară, dar fără a uita un popas la podul metalic care traversează râul Olănești. Și aici întâlnim o situație mai rară, podul fiind utilizat dintotdeauna și ca pasaj pietonal, fiind una din puținele traversări pietonale peste acest râu.

Infrastructura de la capetele gării
Deși gara a fost modernizată, toată infrastructura adiacentă a rămas la fel, începând cu șinele care au fost reabilitate exclusiv în zona noilor peroane ale gării, până la macazele mecanice cu comandă manuală și barierele mecanice comandate tot manual. De asemenea în cantoanele acarilor încă se regăsesc echipamentele vechi și telefoanele mecanice. Un aspect pozitiv observat este legat de curățenia din întreaga zonă și vegetația defrișată.

Clădirile adiacente și remiza de locomotive
Mergând dinspre gară pe linie către Sibiu, la câteva sute de metri se vede o hală a fostelor depozite de materiale ce erau transportate cu trenurile de marfă în trecut. În timp ce fosta remiză de locomotive este în mare parte acoperită de vegetație. Se observă totuși instalațiile rămase de pe vremea locomotivelor cu aburi, care erau utilizate pentru încărcarea cu cărbune a acestora.

Material rulant și operatori feroviari în zonă
Încheiem materialul cu tipurile de material rulant pe care le vedem prin această zonă. Față de majoritatea secțiilor din țară, pe aici CFR Călători este încă operator exclusiv de transport, operând 26 de trenuri zilnic prin această gară. Ca material rulant, pe lângă tradiționalele locomotive Sulzer 060-DA, mai regăsim automotoarele Siemens Desiro (săgeata albastră), aduse începând cu anul 2002, dar și anticele Malaxa clasa 77 produse în anii 30.

Foto: Andrei Marian