Coridorul Nord-Est din SUA: plan de 120 de miliarde de dolari până în 2040 pentru cea mai aglomerată cale ferată de pasageri din emisfera vestică
Northeast Corridor Commission, organismul creat de Congresul SUA pentru a coordona planificarea pe Coridorul Nord-Est (NEC), a publicat în octombrie 2025 planul CONNECT NEC 2040 (C40), împreună cu Planul de investiții de capital pentru anii fiscali 2026–2030. Documentul de 231 de pagini, realizat în parteneriat cu Amtrak, USDOT și agențiile de transport din statele de la Boston la Washington D.C., estimează costul integral al programului la 120 de miliarde de dolari în dolari din 2025, adică 163 de miliarde în dolari la valoarea anului de cheltuială, pe un orizont de cincisprezece ani.
Coridorul leagă Boston, New York, Philadelphia și Washington și transportă 628.000 de pasageri pe zi lucrătoare, cu peste 2.000 de trenuri zilnic, la care se adaugă nouă operatori de pasageri și cinci operatori de marfă. Regiunea numără peste 55 de milioane de locuitori și generează o economie de 5,9 trilioane de dolari. Autorii raportului subliniază că cele două tuburi de sub râul Hudson transportă zilnic mai mulți oameni decât tunelul rutier Lincoln, cu șase benzi, și estimează că o oprire neplanificată de o singură zi a NEC ar costa economia națională peste 170 de milioane de dolari. Totodată, patru dintre cele zece cele mai congestionate autostrăzi din SUA se află în nord-est, iar 38% din întârzierile zborurilor la nivel național pornesc din aeroporturile regiunii, astfel încât o zi fără tren ar însemna, potrivit raportului, o creștere cu 54% a numărului de zboruri, mult peste capacitatea rețelei aeriene.
Problema de fond este starea infrastructurii. Restanța de reînnoire a activelor, rezultat al deceniilor de subfinanțare și de întreținere amânată, este împărțită în două: „restanța majoră”, formată din poduri și tunele vechi de un secol, evaluată la 49 de miliarde de dolari (din care peste jumătate este deja finanțată prin legea infrastructurii IIJA), și „infrastructura de bază” – componente de semnalizare, alimentare electrică, cale și poduri inferioare care și-au depășit durata de viață utilă – estimată la aproximativ 40 de miliarde de dolari. Consecințele sunt măsurabile: în anul fiscal 2024, călătorii au acumulat 1,2 milioane de minute de întârziere (echivalentul a 833 de zile), iar costul în productivitate pierdută depășește 1,1 miliarde de dolari pe an. Defecțiunile materialului rulant sunt responsabile pentru 18% din întârzieri, iar raportul amintește incidentul din 2020, când zece trenuri intercity au pierdut în medie câte trei ore fiecare, deoarece catenara de pe podul Bush River nu a putut fi recuplată după deschiderea podului pentru navigație.
Viziunea pe termen lung are trei axe: un coridor sigur și fiabil, material rulant și stații de nivel mondial, mai multe trenuri și timpi de călătorie mai mici. Ținta declarată este o reducere cu 50% a întârzierilor față de prezent, cu 59% mai multe trenuri de navetiști și 72% mai multe trenuri intercity. Pentru Acela, timpii ar scădea la 3 ore și 15 minute între New York și Boston și la 2 ore și 30 de minute între New York și Washington, cu 30 de minute mai puțin pe ambele relații, iar pe segmentele de navetiști câștigurile ar fi de 17 minute între Boston și Providence, 15 minute între New Haven și New York și 11 minute între Baltimore și Washington. Raportul susține viziunea prin două portrete ipotetice de călători, un antreprenor din Boston care ar economisi două ore pe deplasare și o navetistă din Trenton ale cărei întârzieri repetate din 2024 i-au costat zile de salariu.
Cele peste 300 de proiecte din plan sunt grupate în trei categorii: 118 sunt în execuție sau complet finanțate („Shovels in the Ground”), 86 sunt parțial finanțate pentru dezvoltare sau proiectare, iar 98 sunt încă în stadiu conceptual și fără finanțare. Printre lucrările aflate în execuție se numără Gateway: Hudson Tunnel Project (16 miliarde de dolari, finalizare estimată în iunie 2038), un nou tunel cu două căi sub Hudson, urmat de reabilitarea tunelului North River vechi de 117 ani, și Portal North Bridge (2,4 miliarde de dolari, octombrie 2027), care va înlocui podul basculant de peste Hackensack cu o structură fixă, va crește capacitatea cu peste 14% și viteza de la 60 la 90 mph. Programul de înlocuire a tunelului Baltimore & Potomac, din epoca Războiului Civil, costă 6 miliarde de dolari, este programat pentru aprilie 2036 și ar duce viteza de la 30 la 100 mph. Mai apar în listă înlocuirea podului de peste râul Connecticut (1,5 miliarde de dolari, octombrie 2030), Walk Bridge din Norwalk (1,7 miliarde de dolari, mai 2030), reabilitarea tunelurilor East River (1,6 miliarde de dolari, mai 2027) și Penn Station Access (2,9 miliarde de dolari, noiembrie 2027), care va aduce serviciul Metro-North pe linia New Haven la New York Penn Station, cu patru stații noi în Bronx.
Semnalizarea și alimentarea electrică ocupă un loc central. Programele „Signal System Upgrades to 562” vor elimina treptat semnalele de linie în favoarea semnalizării exclusiv în cabină, cu un prim pachet între New Brunswick și Elizabeth (statul New Jersey), în faza de proiectare, și un program Mid-Atlantic South deja în execuție. Catenara din New Jersey, în bună parte din anii 1930, este tot mai predispusă la defecte și este înlocuită pe tronsoane, între Princeton Junction și Trenton și între New Brunswick și Newark. Pe partea de flotă, planul se bazează pe trenurile NextGen Acela și Airo, iar în zona Boston pe un pachet MBTA care ar aduce o creștere de 135% a ofertei de servicii. Pe linia Springfield ar urma 80% mai multe trenuri pe zi, iar pe Hartford Line serviciile ar crește cu 50%.
Miza imediată este finanțarea. Din costul total, aproximativ 34 de miliarde de dolari (34,32 miliarde, conform tabelului din raport) trebuie asigurați din surse diverse în perioada FY26–30. Suma include 9,9 miliarde pentru restanța majoră (printre altele Devon Bridge, 2,75 miliarde, Gunpowder River Bridge, 2,41 miliarde, Bush River Bridge, 1,92 miliarde, și Sawtooth Bridges, 1,54 miliarde), 8,6 miliarde pentru reînnoiri de capital, 5,65 miliarde pentru îmbunătățiri, 3,7 miliarde pentru stații și 6,4 miliarde pentru programele de reînnoire. Totalul nu include nevoile încă nedeterminate ale stațiilor New York Penn și Washington Union. Programul Federal-State Partnership for Intercity Passenger Rail a acordat din 2022 aproape 18 miliarde de dolari pentru 39 de proiecte de pe NEC, iar planul mai numește drept surse creditele și granturile federale (FTA, RRIF, TIFIA), creditările de capital plătite de operatori, veniturile statelor și ale agențiilor, precum și parteneriatele public-private. Comisia notează că Amtrak a generat în anul fiscal 2024 un excedent operațional de 237 de milioane de dolari pe NEC, reinvestit în coridor.
Cea mai importantă concluzie a raportului privește ritmul și previzibilitatea finanțării, nu doar volumul. Potrivit analizei Comisiei, dacă investițiile anuale în reînnoirea infrastructurii de bază ar urca treptat la aproximativ 4 miliarde de dolari și s-ar menține la acest nivel (ajustat cu inflația), restanța actuală ar putea fi eliminată până în 2050, la un cost total de circa 150 de miliarde de dolari. Dacă nivelul rămâne la cel de azi, de circa 1 miliard pe an, eliminarea ar necesita încă 50 de ani după 2050, iar costul total ar crește cu peste 350 de miliarde de dolari. Autorii avertizează că estimările se bazează în multe cazuri pe vechimea activelor, nu pe starea lor reală, deoarece datele de condiție lipsesc, și că nevoile care vor apărea după 2040 nu sunt incluse. De asemenea, forța de muncă specializată (linemani pentru tracțiune electrică, mentenanți de semnalizare, șefi de echipă de cale), echipamentele speciale și componentele cu termen lung de livrare, precum aparatele de cale și structurile de semnalizare, necesită, spun autorii, certitudine pe mai mulți ani.
Foto&info – Northeast Corridor Commission (CONNECT NEC 2040 & FY26–30 CIP, octombrie 2025)
