Ministerul Transporturilor lansează modificarea legislației pentru intrarea României în spațiul unic feroviar European din cadrul Pachetului IV Feroviar

Ministerul Transporturilor a lansat în dezbatere publică proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic European. Prin această modificare legislativă se vizează adaptarea legilor țării la cerințele impuse de Comisia Europeană odată cu aderarea României la pachetul IV Feroviar în anul 2019, care va aduce o serie de modificări importante ale pieței feroviare locale, cum ar fi liberalizarea acesteia. În cazul în care va fi întârziată reglementarea completă a deficienţelor din domeniul integrării sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic European şi clarificarea aspectelor legislative sesizate de către Comisia Europeană în actul normativ, România riscă şi acţiuni în justiţie din partea operatorilor economici afectaţi financiar de această întârziere. Modificările vor clarifica poziția CFR SA ca operator și administrator de infrastructură în România, întreg pachetul de modificări poate fi consultat în linkurile de mai jos, noi prezentând cele mai importante definiții prezente în textul legii, întreg pachetul legislativ cuprinzând tot setul de definiții și termene pentru asigurarea unei legislații clare în domeniu.

Textul proiectului, link catre documentul publicat pe MT.

Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic European (Pagina oficială Ministerul Transporturilor)

Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” SA, este definită ca fiind compania responsabilă de operarea, mentenanţa şi reînnoirea infrastructurii feroviare pe reţeaua de căi ferate din România, precum şi responsabilă de participarea la dezvoltarea acesteia, potrivit obiectului de activitate/competenţelor acesteia, conform legislaţiei de înfiinţare şi funcţionare, precum şi în conformitate cu normele stabilite prin legislaţia în vigoare în cadrul politicii generale privind dezvoltarea şi finanţarea infrastructurii.

Se introduce noțiunea de „Bilet direct” – biletul sau biletele de transport care reprezintă un contract pentru servicii succesive de transport feroviar al călătorilor, executate de către unul sau mai mulţi operatori de transport feroviar.

„Dezvoltarea infrastructurii feroviare” – ansamblul activităţilor privind planificarea reţelei feroviare, planificarea financiară, planificarea investiţiilor, precum şi construcţia şi modernizarea infrastructurii feroviare.
„Parteneriat public-privat” – un acord cu caracter obligatoriu între organisme publice şi una sau mai multe întreprinderi, altele decât administratorul infrastructurii, în temeiul căruia întreprinderile construiesc şi/sau finanţează, parţial sau total, infrastructura feroviară şi/sau dobândesc dreptul de a exercita oricare dintre funcţiile enumerate la punctul 3 pentru o perioadă predefinită. Acordul poate lua orice formă cu caracter juridic obligatoriu prevăzută în legislaţia naţională în vigoare.



„Servicii de transport de călători de mare viteză” – servicii de transport feroviar de călători efectuate fără opriri intermediare între două locuri separate cel puţin de o distanţă mai mare de 200 de km, pe linii special concepute pentru mare viteză, echipate pentru viteze în general de cel puţin 250 km/h şi care funcţionează în medie la aceste viteze.

Prin proiectul de act normativ, se au în vedere următoarele :
– completarea Legii nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 09.11.2016, în vederea transpunerii corecte și complete în legislaţia naţională a Directivei 2012/34/UE, conform scrisorii de punere în întârziere nr. C(2017)8126 final/08.12.2017 a Comisiei Europene ;

– transpunerea în legislaţia naţională a Directivei (UE) 2016/2370 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2012/34/UE în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare.

Prin prezenta lege se introduc noi cerințe, menite să asigure independența administratorului de infrastructură. Statele membre trebuie să aibă libertatea de a alege între diferite modele organizaționale, de la separarea structurală totală la integrarea verticală, sub rezerva unor garanții corespunzătoare, care să asigure imparțialitatea administratorului de infrastructură în ceea ce privește funcțiile esențiale, gestionarea traficului și planificarea întreținerii. Statele membre trebuie să se asigure că, în limitele de tarifare și de alocare în vigoare, administratorul de infrastructură se bucură de independență organizațională și decizională în ceea ce privește funcțiile sale esențiale.

Adoptarea deciziilor de către administratorii de infrastructură în ceea ce privește alocarea traselor și în ceea ce privește tarifarea infrastructurii reprezintă funcții esențiale pentru a garanta un acces echitabil și nediscriminatoriu la infrastructura feroviară, astfel încât să existe garanții stricte pentru a se evita orice abuz de influență asupra deciziilor luate de administratorul de infrastructură referitoare la astfel de funcții. Aceste garanții trebuie să fie adaptate structurile diferite de guvernanță ale entităților feroviare.

Organismele de reglementare ar trebui să coopereze pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la infrastructura feroviară și să coopereze în ceea ce privește chestiunile legate de serviciile feroviare internaționale sau de infrastructura feroviară binațională care necesită decizii din partea a două sau mai multe organisme de reglementare, cu scopul de a-și coordona procesul decizional, pentru a evita insecuritatea juridică și pentru a asigura eficiența serviciilor feroviare internaționale.

Foto: Andrei Marian