Curtea Europeană de Justiție – Administratorii infrastructurii feroviare nu trebuie să achite costurile închirierii de locomotive pentru compensarea unora avariate din cauza infrastructurii
În iulie 2015, un tren format din șase locomotive ale companiei feroviare private germane Lokomotion Gesellschaft für Schienentraktion a deraiat în Gara Kufstein (Austria), rezultând avarii la două dintre locomotive. Pentru timpul reparației lor, care au durat câteva luni, Lokomotion a închiriat locomotive de schimb. Lokomotion revendică aceste costuri de la ÖBB Infrastruktur, administratorul infrastructurii feroviare. Astfel, într-un comunicat transmis în prima săptămână din februarie, Curtea Europeană de Justiție clarifică atât jurisdicția pe care o are în acest caz, dar și faptul că administratorii infrastructurii feroviare nu trebuie să achite costurile închirierii de locomotive pentru compensarea unora avariate din cauza infrastructurii.
Contractul de utilizare a infrastructurii feroviare pentru transportul internațional pe care cele două societăți l-au încheiat include o trimitere la mai multe acte austriece și la Regulile uniforme privind contractul de utilizare a infrastructurii în traficul feroviar internațional (Regulile uniforme CUI). Acestea din urmă prevăd, printre altele, că administratorul infrastructurii este răspunzător pentru pierderea sau deteriorarea proprietății cauzate transportatorului în timpul utilizării infrastructurii în cazul în care este cauzată de infrastructură.
Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), sesizată cu cauza, trebuie să decidă dacă costurile de închiriere a locomotivelor de înlocuire trebuie considerate ca astfel de pierderi sau avarii materiale și a adresat, în acest context, mai multe întrebări Curții Europene de Justiție. În primul rând, a întrebat dacă Curtea este competentă să interpreteze Regulile uniforme CUI care fac parte din COTIF, un acord internațional încheiat atât de UE, cât și de statele sale membre (deci un „acord mixt”) în domeniul transporturilor, în care Uniunea și statele membre împărtășesc competențe.
În al doilea rând, în cazul în care este stabilită competența, Curtea este invitată să interpreteze întinderea răspunderii administratorilor de infrastructură feroviară în temeiul Regulilor uniforme CUI.
În concluzie, avocatul general Tamara Ćapeta propune Curții să răspundă că este competentă să interpreteze regulile uniforme CUI. Ea subliniază că Regulile uniforme CUI acoperă un domeniu care, la momentul aderării UE la COTIF, aparținea potențialelor competențe partajate. Aceasta înseamnă că competența de a legifera în acest domeniu a fost conferită UE, dar că posibilitatea de a face acest lucru nu a fost (încă) folosită. Prin urmare, întrebarea este dacă Curtea este competentă să interpreteze părți dintr-un acord mixt cu privire la un obiect pentru care competența este conferită de tratate UE, dar cu privire la care UE nu a legiferat încă pe plan intern.
Potrivit avocatului general, într-o astfel de situație, Curtea este competentă numai în ceea ce privește acele dispoziții ale unui acord mixt în a cărui adoptare UE și-a exercitat competența și care, prin urmare, împiedică acțiunile unilaterale ale statelor membre.
Aplicat la Regulile uniforme ale CUI, avocatul general concluzionează că UE, prin aderarea la COTIF, și-a exercitat competența în raport cu normele prevăzute în acestea, inclusiv cele privind răspunderea administratorului infrastructurii feroviare. Asta pentru că UE a decis să reglementeze răspunderea managerului de rețea prin acceptarea Regulilor Uniforme CUI și pentru situații intra-UE. Prin urmare, Curtea este competentă să interpreteze aceste reguli.
În ceea ce privește problema răspunderii, avocatul general consideră că răspunderea strictă a administratorului infrastructurii pentru pierderea sau deteriorarea proprietății în temeiul Regulilor uniforme CUI nu include costurile suportate de transportator ca urmare a nevoii să închirieze locomotive pentru înlocuirea locomotivelor indisponibile din cauza avariilor cauzate acestora. În opinia sa, leasingul de locomotive de înlocuire nu vizează pierderea sau deteriorarea proprietății, ci reprezintă un cost suplimentar care decurge din intenția transportatorului de a continua să își furnizeze serviciul fără întreruperi.
Acestea fiind spuse, avocatul general consideră, în plus, că Regulile uniforme ale CUI permit părților la contract să își asume efectiv o răspundere mai mare prin intermediul unei trimiteri generale la dreptul național, inclusiv în cazul în care aceasta conduce la o mai mare măsură a răspunderii care este, totuși, conditionat de vina.
Foto: mobilitate.eu