Porturile europene înregistrează creșteri importante în 2025 dar presiunea pe infrastructura feroviară din hinterland se intensifică
Porturile Europei confirmă și în 2025 rolul lor de indicator esențial al performanței economice și logistice a continentului, cu evoluții puternice în nord și în bazinul mediteranean, conform unei statistici publicate de Asociația Maghiară a Centrelor de Servicii Logistice. Rotterdam își menține poziția de cel mai mare port de containere din Europa, cu aproape 14,3 milioane TEU, în timp ce Antwerp‑Bruges și Hamburg au raportat creșteri stabile, portul german remarcându‑se printr‑un avans estimat la 6–8%.
În zona mediteraneană, dinamica rămâne puternică: Gioia Tauro a înregistrat creșteri de două cifre, iar Valencia și‑a consolidat statutul de hub regional, în timp ce Pireu și Barcelona au consemnat scăderi moderate. În nord, Gdańsk devine unul dintre cele mai dinamice porturi ale Mării Baltice, cu o creștere de peste 23% la traficul de containere, confirmându‑și rolul de poartă strategică pentru Europa Centrală și de Est. Pentru Portul Constanța din România, este prezentată o scădere cu 16% a volumelor de marfă.
În spatele acestor rezultate se află însă presiuni tot mai mari asupra infrastructurii feroviare europene. Programele masive de modernizare planificate pentru 2026 pe coridoarele TEN‑T, în special în Germania, Țările de Jos și Europa Centrală, generează restricții de capacitate, închideri temporare de linii și blocaje în terminale. Aceste perturbări afectează în mod direct fluxurile intermodale, unde chiar și întârzierile minore pot produce efecte în lanț în lanțurile logistice europene.
Creșterea volumelor maritime transmite totodată un semnal economic pozitiv: după o perioadă prelungită de stagnare, economia UE pare să intre într‑o fază de revenire graduală, susținută de majorarea importurilor, exporturilor și tranzitului de mărfuri.
Contextul geopolitic influențează la rândul său rutele maritime. Tensiunile din Orientul Mijlociu și riscurile din zona Mării Roșii și a Canalului Suez determină unele linii de transport să își ajusteze serviciile, ceea ce afectează distribuția traficului între porturile mediteraneene și cele atlantice.
Provocarea majoră pentru Europa în următorii ani nu va fi doar capacitatea porturilor, ci și viteza cu care infrastructura feroviară și rutieră din hinterland poate fi adaptată la noile rute comerciale și la cererea tot mai mare pentru transport intermodal.
Foto: mobilitate.eu