Raportul Curții Europene de Conturi confirmă prăbușirea calendarului TEN‑T: megaproiectele feroviare și de infrastructură ale UE acumulează întârzieri de până la 17 ani și depășiri de costuri de peste 80%
UE se confruntă cu o nouă realitate sumbră în privința marilor proiecte de infrastructură de transport, după ce Curtea Europeană de Conturi a publicat o actualizare a raportului din 2020 privind evoluția celor mai importante megaproiecte din rețeaua centrală TEN‑T. Auditorii europeni afirmă fără echivoc că obiectivul de finalizare a rețelei centrale până în 2030 nu mai poate fi atins, situația fiind semnificativ mai gravă decât în urmă cu cinci ani.
Raportul arată că proiectele majore – esențiale pentru conectivitatea europeană și pentru fluidizarea fluxurilor de pasageri și marfă – au fost afectate de creșteri masive de costuri și întârzieri suplimentare. Dacă în 2020 costurile reale crescuseră în medie cu 47% față de estimările inițiale, acum depășesc +82%, impulsionate în special de derapajele bugetare ale Rail Baltica și ale legăturii feroviare Lyon–Torino. Rail Baltica a ajuns la o creștere de 160% doar în ultimii șase ani, apropiindu-se de un cost total de patru ori mai mare decât cel planificat inițial. Canal Seine–Nord Europe a înregistrat, la rândul său, o triplare a costurilor totale de la lansarea proiectului.
Întârzierile sunt la fel de îngrijorătoare. Dacă în 2020 media depășea deja 11 ani, actualizarea din 2025 indică o întârziere medie de 17 ani pentru proiectele cu date disponibile. Linia Basque Y, programată inițial pentru 2010 și apoi pentru 2023, este acum estimată pentru 2030–2035. Tunelul de bază Brenner, prevăzut inițial pentru 2016, nu va fi gata înainte de 2032, iar Lyon–Torino este împins spre 2033. Canalul Seine–Nord Europe, care trebuia să fie operațional în 2010, este acum estimat pentru 2032.
În ciuda acestor evoluții, Comisia Europeană a folosit doar o singură dată principalul instrument legal care îi permite să solicite explicații statelor membre pentru întârzieri, fără a-l aplica vreunuia dintre cele opt megaproiecte analizate. Auditorii consideră că noua versiune a Regulamentului TEN‑T ar putea întări rolul Comisiei în monitorizarea proiectelor viitoare, însă impactul real va depinde de modul în care statele membre vor respecta prevederile.
Megaproiectele analizate – de la Rail Baltica și Lyon–Torino, la Fehmarn Belt, Brenner, Basque Y, A1 în România, E59 în Polonia și Canalul Seine–Scheldt – implică 13 state membre și reprezintă infrastructuri critice pentru mobilitatea europeană. În total, acestea au primit încă 7,9 miliarde de euro în finanțare europeană față de analiza din 2020, ajungând la 15,3 miliarde de euro.
Concluzia raportului este clară: Europa este încă departe de a „tăia panglica” marilor sale proiecte de transport, iar obiectivul pentru 2030 este definitiv compromis. Într-un context marcat de pandemie, războiul din Ucraina, noi cerințe tehnice și provocări neprevăzute, infrastructura strategică a UE continuă să avanseze lent, cu costuri tot mai mari și termene tot mai îndepărtate.
Foto: mobilitate.eu